Vizita Papei Francisc în România, un sentiment de bucurie și speranță pentru sute de mii de români

Papa Francisc s-a aflat în România din 31 mai 2019 și până astăzi, 2 iunie. S-a întâlnit cu președintele Klaus Iohannis, cu premierul Viorica Dăncilă, cu Patriarhul Daniel și Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române și cu vicepreședintele Conferinței Episcopilor din România, a vizitat Palatul Patriarhiei și Catedrala Mântuirii Neamului, pentru ca prima zi să se încheie la Catedrala "Sfântul Iosif", unde Papa Francisc a oficiat Sfânta Liturghie. În cea de-a doua zi, de la București, Sfântul Părinte a mers în Arhidieceza romano-catolică de Alba-Iulia, a celebrat Sfânta Liturghie la Sanctuarul Fecioarei Maria de la Șumuleu Ciuc, pentru ca seara să viziteze Catedrala Romano-Catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină" de la Iași și să aibă o întâlnire, la Palatul Culturii, cu tineri și familii din Dieceza de Iaşi. Astăzi, în ultima zi a vizitei sale în România, Papa Francisc a mers la Blaj, la sediul istoric al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Aici, pontiful a celebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea a șapte episcopi greco-catolici martiri, ritul sacru desfășurându-se pe Câmpia Libertății de la Blaj.
Trei zile pline, marcate de câteva premiere unele chiar surprinzătoare: vizitarea Capitalei, dar și a provinciilor istorice, întâlnirea cu reprezentanții unei comunități de romi (la Blaj), beatificarea unor martiri închiși și torturați de regimul comunist.
Cu siguranță, însă, nu surprinde bucuria și emoția cu care a fost așteptat, întâmpinat, aclamat suveranul pontif, de zeci de mii de români, peste tot pe unde a fost în aceste zile petrecute în România. De unde această bucurie și această emoție copleșitoare într-o țară majoritar ortodoxă?
Poate pentru că vedem și simțim la el bunătatea, firescul (real și nu mimat), simplitatea, modestia. Poate pentru că aerul său blând ne dă încredere. Poate pentru că, prin tot ce spune și face, ne reamintește că valorile fundamentale ale acestei Europe - demnitatea persoanei și solidaritatea - își au un fundament creștin. Poate pentru că îl vedem ca pe un adevărat păstor menit a-i întări în credinţă pe fraţii şi surorile sale. Poate pentru că ne învață să vedem valoarea lucrurilor și nu prețul lor. Poate și din multe alte motive.

„Am venit în această ţară frumoasă şi primitoare ca pelerin şi frate, pentru a trăi diferite întâlniri. Iar acum mă întorc acasă îmbogăţit, luând cu mine locuri şi momente, dar mai ales chipuri. Chipurile voastre vor da culoare amintirilor mele şi vor fi prezente în rugăciunea mea. Vă mulţumesc şi vă duc cu mine! Iar acum vă binecuvântez, dar mai întâi vă cer o mare favoare: să vă rugaţi pentru mine! Ca popor aveţi un rol de protagonişti pe care să vi-l asumaţi. Nu trebuie să vă fie frică să împărtăşiţi şi să oferiţi acele caracteristici specifice vouă care vă definesc, care marchează drumul vostru şi de care avem atât de mare nevoie: valoarea vieţii şi a familiei, în sens larg, solidaritatea, ospitalitatea, ajutorul, sprijinul şi apărarea celor mai slabi din comunitate; valorizarea şi respectul celor în vârstă; simţul religios al vieţii, spontaneitatea şi bucuria de a trăi. Să nu privaţi societatea în care vă aflaţi de aceste daruri, dar să fiţi disponibili şi să primiţi toate acele lucruri bune pe care ceilalţi vi le pot oferi şi aduce”, a spus Papa Francisc înainte de plecarea din România.

(Foto - Angelus Communication și Agenția Reuters)