Amintiri din copilăria... Laurei Arman, profesor la Școala Gimnazială Centrală

A portocale, mirosea copilăria mea în preajma sărbătorilor de iarnă... a portocale și a brad.
A cazemată ridicată din zăpadă, avea formă iarna mea. Cazemată cu ziduri groase, din zapădă grea, căzută fără încetare. Zăpadă multă, de oprea circulația. Cu picioarele ude, cu mâinile sloi, fără fes, stăteam afară până seara târziu și mă jucam.
A colinde, răsuna vacanța mea de iarnă. A colinde cântate în ceata mare de copii. Eu mi-am petrecut toate vacanțele la țară, la bunici. Acum 40 de ani, se colinda în cete. Colindam prin tot satul, cu o traistă cusută de bunica. Și abia așteptam să număr covrigii, nucile și merele. Covrigii erau înghețați, dar îi încălzeam pe plita sobei. Toți oamenii ieșeau în fața porților și așteptau ceata de colindători. Focuri mari luminau răspântiile. Azi par povești, chiar și pentru cei care au mai rămas în acel sat. Nu mai sunt copii, nu mai sunt cete, nici zăpadă pentru cazemate nu mai e...
A mai rămas miros de portocale. Și de brad. Și a rămas și acum ambalajul bomboanelor de pom, ca în copilărie, un ambalajul bine răsucit, dar gol. Bomboanele le-am mâncat de mult, dar nu trebuia să știe bunica. Și acum fac la fel: mănânc bomboanele din pom, dar nu arunc ambalajele, să pară că așteaptă cuminți să vină Moșul... hehe!
Puțin mai târziu, în primii ani de școală, cu a poezie de Crăciun rima decembrie. Mergeam la Institutul de Petrol și Gaze, unde lucra tata, și primeam un cadou de la Moș Crăciun, domnul Iosifescu, același Moș din fiecare an, și care voia mereu o poezie...
Pomul de Crăciun, traista pentru covrigi, colindele, toate le păstrez și le duc mai departe, sunt parte din mine. Reprezintă calea de a ne bucura împreună!
Sărbători fericite!

Laura Arman, decembrie 2022